DISIDÉNT, -Ă, disidenți, -te, s. m. și f. Persoană care are păreri sau opinii deosebite față de colectivitatea, organizația etc. din care face parte. ◊ (Adjectival) Grup disident. [Var.: dizidént, -ă s. m. și f.] – Din fr. dissident, lat. dissidens, -ntis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISIDÉNT, -Ă s.m. și f. Persoană ale cărei păreri, opinii sunt deosebite de ale majorității. [Var. dizident, -ă s.m.f. / cf. fr. dissident, lat. dissidens].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISIDÉNT, -Ă s. m. f. cel ale cărui păreri, convingeri (politice) sunt deosebite de ale majorității sau ale unui grup din care face parte. (< fr. dissident, lat. dissidens)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
disidént s. m., pl. disidénți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISIDÉNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care manifestă disidență. /<fr. dissident, lat. dissidens, ~ntis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink