DISLALÍE s. f. (Med.) Greutate în pronunțarea cuvintelor. – Din fr. dyslalie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISLALÍE f. med. Stare patologică care se manifestă prin greutatea de a articula cuvintele. [Art. dislalia; G.-D. dislaliei; Sil. -li-e] /<fr. dyslalie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISLALÍE s.f. (Med.) Greutate în articularea cuvintelor. [< fr. dyslalie, cf. gr. dys – dificil, lalein – a vorbi].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISLALÍE s. f. tulburare în articularea cuvintelor, datorată unor malformații sau leziuni ale organelor fonatoare. (< fr. dyslalie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dislalíe s. f., art. dislalía, g.-d. dislalíi, art. dislalíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink