DISLOGÍE s. f. tulburare a limbajului, printr-o vorbire incoerentă, datorată unor modificări psihopatologice fără substrat neurologic. (< fr. dyslogie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dislogíe s. f., g.-d. art. dislogíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink