Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DISOLÚȚIE, disoluții, s. f. (Franțuzism) Descompunere, dezagregare; decădere, degradare. – Din fr. dissolution.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISOLÚȚIE s.f. (Rar) Descompunere, destrămare; corupție, dezmăț. [Gen. -iei, var. disoluțiune, dizoluție s.f. / < fr. dissolution, cf. lat. dissolutio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISOLÚȚIE s. f. 1. descompunere, dezagregare, destrămare; corupție. 2. (fig.) corupție. 3. absorbție a unui mineral solid de către apa de curgere sau de infiltrare. (< fr. dissolution, lat. dissolutio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
disolúție s. f. (sil. -ți-e), art. disolúția (sil. -ți-a), g.-d. disolúții, art. disolúției
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISOLÚȚIE ~i f. livr. Proces de descompunere, de dezagregare. /<fr. dissolution, lat. dissolutio
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)