Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dispensa (verb tranzitiv) , dispensă (substantiv feminin)   
DISPÉNSĂ, dispense, s. f. Scutire a cuiva de a îndeplini o anumită obligație (legală); (concr.) act, document care atestă această scutire. – Din fr. dispense.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISPÉNSĂ s.f. Scutire (de o obligație); exceptare, excepție de la o regulă. ♦ Permisiunea de a face un lucru interzis în mod normal de o lege. [< fr. dispense, it. dispensa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISPÉNSĂ s. f. scutire (de o obligație); exceptare de la o regulă. ◊ permisiunea de a face un lucru interzis în mod normal de o lege. (< fr. dispense)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISPÉNSĂ s. v. scutire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dispénsă s. f., g.-d. art. dispénsei; pl. dispénse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISPENSÁ, dispenséz, vb. I. 1. Refl. A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunța la... 2. Tranz. A scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc. – Din fr. dispenser, lat. dispensare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DISPENSÁ ~éz tranz. (persoane) A face să fie liber; a elibera. /<fr. dispenser, lat. dispensare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DISPENSÁ mă ~éz intranz. A înceta de a mai fi dornic. ~ de comodități. /<fr. dispenser, lat. dispensare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISPÉNSĂ ~e f. Scutire de anumite obligații sociale. /<fr. dispense
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISPENSÁ vb. I. 1. refl. A se lipsi (de ceva, de cineva), a renunța la... 2. tr. A scuti (pe cineva) de o însărcinare, de o obligație etc. [< fr. dispenser, it., lat. dispensare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISPENSÁ vb. I. refl. a se lipsi (de ceva, de cineva), a renunța la... II. tr. a scuti de o îndatorire, de o obligație etc. (< fr. dispenser, lat. dispensare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISPENSÁ vb. 1. a se lipsi, a renunța. (S-a ~ de serviciile lui.) 2. v. scuti.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dispensá vb., ind. prez. 1 sg. dispenséz, 3 sg. și pl. dispenseáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)