Dex dispensare

DISPENSÁRE, dispensări, s. f. Acțiunea de a (se) dispensa. – V. dispensa.

DISPENSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dispensa. [< dispensa].

dispensáre s. f., g.-d. art. dispensării; pl. dispensări

DISPENSÁ, dispenséz, vb. I. 1. Refl. A se lipsi de cineva sau de ceva; a renunța la... 2. Tranz. A scuti pe cineva de o obligație, de o îndatorire etc. – Din fr. dispenser, lat. dispensare.

DISPENSAR, dispensare, s. n. Unitate medico-sanitară care asigură asistența populației dintr-o anumită zonă teritorială, de obicei fără spitalizare. – Din fr. dispensaire.

A DISPENSÁ ~éz tranz. (persoane) A face să fie liber; a elibera. /<fr. dispenser, lat. dispensare

A SE DISPENSÁ mă ~éz intranz. A înceta de a mai fi dornic. ~ de comodități. /<fr. dispenser, lat. dispensare

DISPENSÁR ~e n. med. Așezământ medico-sanitar, unde se acordă asistența medicală ambulatorie și consultații. /<fr. dispensaire

DISPENSÁ vb. I. 1. refl. A se lipsi (de ceva, de cineva), a renunța la... 2. tr. A scuti (pe cineva) de o însărcinare, de o obligație etc. [< fr. dispenser, it., lat. dispensare].

DISPENSÁR s.n. Instituție sanitară unde se dau consultații medicale gratuite. ♦ Local unde este instalată o astfel de instituție. / < fr. dispensaire].

DISPENSÁ vb. I. refl. a se lipsi (de ceva, de cineva), a renunța la... II. tr. a scuti de o îndatorire, de o obligație etc. (< fr. dispenser, lat. dispensare)

DISPENSÁR s. n. instituție sanitară unde se dau consultații medicale gratuite. (< fr. dispensaire)

DISPENSÁ vb. 1. a se lipsi, a renunța. (S-a ~ de serviciile lui.) 2. v. scuti.

dispensá vb., ind. prez. 1 sg. dispenséz, 3 sg. și pl. dispenseáză

dispensár s. n., pl. dispensáre