Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: displăcea (verb) , displăcere (substantiv feminin)   
DISPLĂCÉRE s.f. Faptul de a displăcea; neplăcere. [< displăcea].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISPLĂCEÁ, displac, vb. II. Intranz. A nu-i plăcea, a nu agrea. [Var.: displáce vb. III] – Din it. dispiacere (după plăcea).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DISPLĂCEÁ displác intranz. A înceta de a fi pe plac; a nu plăcea. /<it. dispiacere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISPLĂCEÁ vb. II. intr. A nu plăcea. ♦ A fi neplăcut. [P.i. displác, var. displace vb. III. / < it. dispiacere, după plăcea].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISPLĂCEÁ vb. intr. a nu plăcea. ◊ a nu agrea. (după it. dispiacere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISPLĂCEÁ vb. a-i repugna. (Îmi ~ să fac acest lucru.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A displăcea ≠ a plăcea
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
displăceá vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. displác, 1 pl. displăcém, 2 pl. displăcéți; part. displăcút
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)