DISPONÍBIL, -Ă, disponibili, -e, adj., s. n. 1. Adj. De care se poate dispune, care nu are (momentan) o destinație precisă, care stă la dispoziție pentru a fi utilizat. ♦ (Despre oameni) Care nu este ocupat; liber; care a fost scos (temporar) dintr-o slujbă (putând fi rechemat la nevoie). 2. S. n. Bani sau alte bunuri de care o instituție, o întreprindere, o persoană etc. poate dispune, la un moment dat, fără a afecta restul cheltuielilor sau nevoilor. – Din fr. disponible, lat. disponibilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISPONÍBIL, -Ă adj. De care se poate dispune. ♦ Care nu este ocupat; liber. ◊ A pune în cadrul disponibil = a pune în disponibilitate. // s.n. Sumă de bani rămasă nefolosită, care este la dispoziția cuiva. [Cf. fr. disponible, it. disponibile, lat. disponibilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISPONÍBIL, -Ă I. adj. de care se poate dispune, la dispoziția cuiva. ◊ care nu este ocupat; liber. ♦ a pune în cadrul ~ = a pune în disponibilitate. II. s. n. sumă de bani rămasă nefolosită, care este la dispoziția cuiva. (< fr. disponible, lat. disponibilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISPONÍBIL adj., s. 1. adj. liber, neocupat, (înv. și pop.) slobod, (înv.) prisoselnic. (În limita locurilor ~.) 2. adj. v. vacant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Disponibil ≠ indisponibil
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
disponíbil adj. m., pl. disponíbili; f. sg. disponíbilă, pl. disponíbile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISPONÍBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care poate fi folosit după bunul plac al cuiva; la dispoziția cuiva. 2) (despre persoane) Care nu este ocupat; liber. /<fr. disponible, lat. disponibilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink