Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DISPONIBILITÁTE, disponibilități, s. f. 1. Însușirea de a fi disponibil; starea a ceea ce este disponibil. 2. (În loc. adv.) În disponibilitate = scos (temporar) dintr-o slujbă (cu posibilitatea de a fi rechemat în activitate). 3. Lucru, bun de care se poate dispune; rezervă. 4. (Mai ales la pl.) Stare sufletească în care sentimentele și rațiunea se manifestă libere și în plenitudinea lor. – Din fr. disponibilité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISPONIBILITÁTE s.f. Lucru de care se poate dispune; rezervă. ◊ Disponibilități bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o instituție. ♦ Principiu de drept civil potrivit căruia părțile din proces pot dispune de dreptul invocat în fața organului de jurisdicție. ♦ Situație a unui militar care a fost lăsat la vatră, dar care poate fi chemat în orice moment sub drapel. ◊ A pune în disponibilitate = a concedia dintr-o funcție, dintr-un post, (mai ales) a scoate din armată. [Cf. fr. disponibilité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISPONIBILITÁTE s. f. 1. însușirea, starea a ceea ce este disponibil. 2. lucru de care se poate dispune; rezervă. ♦ ~ăți bugetare = sume de bani nefolosite, de care dispune o instituție; ~ monetară = cash. ◊ principiu de drept civil potrivit căruia părțile din proces pot dispune de dreptul invocat în fața organului de jurisdicție. ◊ situație a unui militar care a fost lăsat la vatră, dar care poate fi chemat în orice moment sub drapel. ♦ a pune în ~ = a concedia dintr-o funcție, dintr-un post. 3. stare sufletească în care sentimentele și rațiunea se manifestă neîngrădit. 4. (lingv.) posibilitate a unui cuvânt de a îndeplini o funcție, de a intra în raport cu alte cuvinte. (< fr. disponibilité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
disponibilitáte s. f., g.-d. art. disponibilității; pl. disponibilități
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISPONIBILITÁTE ~ăți f. 1) Caracter disponibil. 2) Situație a unui funcționar care nu este angajat și poate fi rechemat la serviciu. ◊ A pune în ~ a concedia. 3) mai ales la pl. Persoană sau obiect de care poate dispune cineva la nevoie; rezervă. [Art. disponibilitatea; G.-D. disponibilității] /<fr. disponibilité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)