DISPRÉȚ s. n. Sentiment de desconsiderare a cuiva sau a ceva; lipsă de considerație sau de stimă față de cineva sau de ceva. ◊ Loc. adv. Cu dispreț = în mod disprețuitor. [Var.: (înv.) despréț s. n.] – Din it. disprezzo.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISPRÉȚ n. Atitudine care denotă lipsă de considerație față de cineva sau de ceva. /<it. disprezzo
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISPRÉȚ s.n. Sentiment care face pe cineva să nu aibă stimă pentru altcineva sau să nu considere bun un lucru. ♦ Desconsiderare a unei persoane sau a unui lucru. [Pl. -țuri. / < it. disprezzo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISPRÉȚ s. n. sentiment care face pe cineva să nu aibă stimă pentru altcineva sau să nu considere bun un lucru. ◊ desconsiderare a unei persoane, a unui lucru. (< it. disprezzo)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISPRÉȚ s. desconsiderare, desconsiderație, (înv.) defăimare. (Ce este acest ~ față de el?)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dispreț ≠ admirație, adorație, preț, prețuire, respect, simpatie, stimă
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dispréț s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink