DISPRÓSIU s. n. Element chimic din grupul lantanidelor. – Din fr. dysprosium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISPRÓSIU s.n. Element trivalent din familia pământurilor rare. [Pron. -siu. / < fr. dysprosium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISPRÓSIU s. n. element chimic din grupa lantanidelor. (< fr. dysprosium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
disprósiu s. n. [-siu pron. -siu], art. disprósiul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISPRÓSIU (‹ fr. {i}; {s} gr. dysprositos „inaccesibil”) s. n. Element chimic (Dy; nr. at. 66, m. at. 162,50, p. t. 1.475ºC, p. f. 2.600ºC) din familia lantanoidelor. În combinații funcționează trivalent. Intră în compoziția unor aliaje magnetice speciale. A fost descoperit de Lecoq de Boisbaudran, în 1886.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink