Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dispune (verb tranzitiv) , dispunere (substantiv feminin)   
DISPÚNERE, dispuneri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) dispune și rezultatul ei. – V. dispune.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISPÚNERE s.f. Acțiunea de a (se) dispune și rezultatul ei; dispoziție (2) [în DN]. [< dispune].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISPÚNERE s. v. alcătuire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dispúnere s. f., g.-d. art. dispúnerii; pl. dispúneri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISPÚNE, dispún, vb. III. 1. Tranz. A hotărî, a decide; a ordona. 2. Intranz. A avea la dispoziție, a avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorință. 3. Intranz. A ieși învingător într-o competiție sportivă, într-un meci; a învinge. 4. Tranz. A așeza într-o anumită ordine; a aranja. 5. Refl. A căpăta o bună dispoziție, a deveni vesel; a se înveseli. – Din fr. disposer, lat. disponere (după pune).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DISPÚNE dispún 1. tranz. 1) (soluții, persoane etc.) A alege cu fermitate; a hotărî. 2) A cere în mod autoritar și oficial; a porunci; a ordona; a comanda. 3) (obiecte, ființe) A așeza într-o anumită ordine; a aranja; a orândui; a rândui; a ordona. 2. intranz. 1) A se folosi după bunul plac. 2) A repurta o victorie într-o competiție sportivă; a învinge; a birui. /<fr. disposer, lat. disponere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DISPÚNE mă dispún intranz. A căpăta o bună dispoziție; a deveni vesel; a se înveseli. /<fr. disposer, lat. disponere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISPÚNE vb. III. 1. tr. A hotărî, a decide; a ordona. 2. intr. A avea la dispoziție; a avea posibilitatea de a decide după plac. 3. intr. A învinge într-o competiție sportivă. 4. tr. A așeza, a pune într-o anumită ordine. 5. refl. A căpăta bună dispoziție, a se înveseli. [P.i. dispún, conj. -nă. / după fr. disposer, lat. disponere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISPÚNE vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide; a ordona. 2. a așeza, a aranja într-o anumită ordine. II. intr. 1. a avea la dispoziție; a avea posibilitatea de a decide după plac. 2. a învinge într-o competiție sportivă. III. refl. a căpăta bună dispoziție, a se înveseli. (după fr. disposer, lat. disponere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISPÚNE vb. 1. v. ordona. 2. decreta. 3. v. aranja. 4. v. întrece. 5. v. distra. 6. v. avea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A se dispune ≠ a se indispune, a se întrista
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dispúne (dispún, ús), vb.1. A hotărî, a decide. – 2. A avea la dispoziție. – 3. A învinge (în sport). – 4. A aranja. – 5. (Refl.) A se înveseli. Lat. disponere (sec. XIX). Este dublet neol. de la despune.Der. disponibil, adj., din fr.; disponibilitate, s. f., din fr.; disponenda, s. f. (restituire), termen comercial, din lat. disponenda prin intermediul germ.; dispoziți(un)e, s. f., din fr.; indispune, vb. (a indispune); indispoziție, s. f. (stare a celui bolnav); predispune, vb., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
dispúne vb. → pune
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)