Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: distanța (verb tranzitiv) , distanță (substantiv feminin)   
DISTÁNȚĂ, distanțe, s. f. 1. Interval care desparte două puncte în spațiu; depărtare. ◊ Loc. adv. La distanță = la o oarecare depărtare. De la distanță = de la un punct depărtat. Din distanță în distanță = din loc în loc, la anumite intervale (egale). ♦ Interval de timp care desparte două momente, două evenimente. 2. Fig. (Rar) Deosebire, diferență. Distanța de la roșu la roz. – Din fr. distance, lat. distantia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISTÁNȚĂ s.f. 1. Interval între două puncte; spațiu, interval care există, se întinde între două lucruri, între două locuri etc. 2. Depărtare. 3. Interval de timp. 4. (Fig.) Diferență de rang, de situație între două persoane. [< fr. distance, it. distanza, cf. lat. distantia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISTÁNȚĂ s. f. 1. interval, spațiu între două puncte. ♦ a ține pe cineva la ~ = a se purta rece, distant față de cineva. 2. interval de timp. 3. (fig.) diferență de rang, de situație între două persoane. (< fr. distance, lat. distantia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISTÁNȚĂ s. 1. depărtare, interval, spațiu, (Transilv.) scopot. (Ce ~ este între stâlpi?) 2. depărtare, spațiu, (pop.) cale, (înv.) loc. (Între cele două orașe e o ~ de 40 km.) 3. bucată, interval, (reg.) postată. (A parcurs o bună ~ din drum.) 4. v. lungime.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
distánță s. f., g.-d. art. distánței; pl. distánțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISTANȚÁ, distanțéz, vb. I. 1. Tranz. A lăsa o anumită distanță între două sau mai multe ființe sau lucruri; a rări. 2. Refl. A se depărta (de un punct fix, de cineva sau de ceva); a lăsa în urmă, la o distanță (tot mai) apreciabilă (pe cineva sau ceva). ♦ Fig. A se deosebi (în mod sensibil) de cineva în idei, în concepții etc.; a întrece, a depăși pe cineva ca valoare. – Din fr. distancer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DISTANȚÁ ~éz tranz. (lucruri) A îndepărta la o anumită distanță. /<fr. distancer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DISTANȚÁ mă ~éz intranz. 1) A se depărta tot mai mult. ~ de fruntea coloanei. 2) fig. A se deosebi sub aspect calitativ în idei sau concepții. 3) fig. A se distinge prin valoarea fizică sau intelectuală. /<fr. distancer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISTÁNȚĂ ~e f. 1) Interval dintre două puncte în spațiu; depărtare. ◊ La ~ la o anumită depărtare. De la ~ dintr-un loc depărtat. A ține pe cineva la ~ a se purta rece, distant cu cineva. 2) Interval de timp care desparte anumite evenimente. 3) fig. Diferență de nivel social, de grad, de civilizație sau de importanță. Între ei există o ~ foarte mare. /<fr. distance, lat. distantia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISTANȚÁ vb. I. 1. tr. A lăsa anumite distanțe între obiecte sau ființe; a rări. 2. refl. A întrece, a depăși. ♦ A se depărta, a lăsa în urmă. ♦ (Fig.) A se deosebi (de cineva) ca valoare. [< fr. distancer, it. distanziare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISTANȚÁ vb. I. tr. a lăsa anumite distanțe între obiecte sau ființe; a rări. II. refl. 1. a întrece, a depăși. ◊ a se depărta, a lăsa o urmă. 2. (fig.) a se deosebi (de cineva) ca valoare. (< fr. distancer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISTANȚÁ vb. 1. v. îndepărta. 2. v. detașa. 3. v. spația.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A distanța ≠ a apropia
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se distanța ≠ a se apropia
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
distanțá vb., ind. prez. 1 sg. distanțéz, 3 sg. și pl. distanțeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)