DISTÍH, distihuri, s. n. Grup de două versuri cu structură metrică de obicei deosebită și care împreună alcătuiesc o strofă cu sens de sine stătător. – Din fr. distique, lat. distichon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISTÍH s.n. 1. (În versificația antică) Reunire de două versuri cu structură metrică deosebită. 2. Strofă alcătuită din două versuri care rimează între ele. [< lat., gr. distichos – care are două versuri].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISTÍH, -Ă adj. (Bot.; despre organe alterne] Dispus pe două rânduri sau serii opuse de o parte și de alta a unui ax. [< germ. distich, cf. gr. distichos – cu două rânduri].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISTÍH1 s. n. unitate strofică de două versuri, cu structură metrică asemănătoare sau deosebită și cu înțeles de sine stătător. (< fr. distique, gr. distikhon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISTÍH2, -Ă adj. (bot.; despre organe alterne) dispus pe două rânduri sau serii opuse, de o parte și de alta a unui ax. (< germ. distich, gr. distikhos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
distíh s. n. (sil. mf. -stih), pl. distíhuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISTÍH ~uri n. Grup de două versuri, de obicei cu structură metrică diferită, care exprimă împreună un gând și alcătuiește o strofă. /<fr. distique, lat. distichon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink