Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DISTINCTÍV, -Ă, distinctivi, -e, adj. Care caracterizează un lucru în mod exclusiv; prin care un lucru se distinge, diferă de altul; care servește pentru recunoaștere; caracteristic. – Din fr. distinctif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISTINCTÍV, -Ă adj. Care distinge. ♦ Deosebitor, caracteristic. [< fr. distinctif].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISTINCTÍV, -Ă adj. care distinge; caracteristic. (< fr. distinctif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISTINCTÍV adj. v. caracteristic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
distinctív adj. m. (sil. -tinc-), pl. distinctívi; f. sg. distinctívă, pl. distinctíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISTINCTÍV ~ă (~i, ~e) (despre semne, trăsături) Care distinge; caracteristic; tipic; propriu; specific. /<fr. distinctif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)