Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DISTONÁNȚĂ, distonanțe, s. f. Faptul de a distona, caracterul a ceea ce distonează. – Distona + suf. -anță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISTONÁNȚĂ s. f. discordanță (1), dezacord. (< distona + -anță)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISTONÁNȚĂ s. v. nepotrivire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
distonánță s. f., g.-d. art. distonánței; pl. distonánțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISTONÁNȚĂ ~e f. 1) Stare distonantă; lipsă de armonie. 2) muz. Succesiune sau simultaneitate de sunete care distonează din punct de vedere al armoniei muzicale; discordanță; disonanță. /a distona + suf. ~anță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)