DISTONÁNT, -Ă, distonanți, -te, adj. Care distonează; strident; fals. – Distona + suf. -ant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISTONÁNT, -Ă adj. Care distonează. [< distona].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISTONÁNT, -Ă adj. care distonează; discordant. (< germ. distonant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISTONÁNT adj. 1. v. nepotrivit. 2. v. nearmonios.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
distonánt adj. m., pl. distonánți; f. sg. distonántă, pl. distonánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISTONÁNT ~tă (~ți, ~te) Care distonează; cu proprietatea de a distona; discordant; disonant. /a distona + suf. ~ant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink