Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: distona (verb) , distonare (substantiv feminin)   
DISTONÁRE, distonări, s. f. Acțiunea de a distona și rezultatul ei. – V. distona.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISTONÁRE s.f. Intonare falsă a unui sunet. [< distona].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
distonáre s. f., pl. distonări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISTONÁ, pers. 3 distonează, vb. I. Intranz. A fi în dezacord, a nu se potrivi cu ansamblul sau cu restul. ♦ Spec. (Despre sunete muzicale) A suna fals. – Din it. distonare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DISTONÁ ~éz intranz. 1) A fi în distonanță; a dezacorda; a discorda. 2) (despre sunete) A suna fals. /<it. distonare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISTONÁ vb. I. intr. A fi neconcordant, în neconcordanță, în dezacord, a nu se potrivi. [P.i. 3, 6 -nează. / < germ. distonieren].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISTONÁ vb. intr. a fi neconcordant, a fi în dezacord, a nu se potrivi. ◊ (despre sunete muzicale) a suna fals. (< it. distonare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
A distona ≠ a armoniza, a se asorta
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
distoná vb., ind. prez. 3 sg. distoneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)