Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DISTRÁGERE s. f. (Rar) Acțiunea de a distrage. – V. distrage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISTRÁGERE s.f. (Rar) Acțiunea de a distrage. [< distrage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
distrágere s. f., g.-d. art. distrágerii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISTRÁGE, distrág, vb. III. Tranz. A abate atenția cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă etc.; a distra. [Part. distras] – Din fr. distraire (după trage).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DISTRÁGE distrág tranz. A abate de la o preocupare sau de la un gând; a sustrage; a distra. /<fr. distraire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISTRÁGE vb. A abate gândul, atenția cuiva de la ceva care îl preocupă, îl obsedează etc. [P.i. distrág, perf.s. -trăsei, part. -tras. / < fr. distraire, lat. distrahere, după trage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISTRÁGE vb. tr. a abate gândul, atenția cuiva de la ceva care îl preocupă, îl obsedează etc. (după fr. distraire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISTRÁGE vb. v. abate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DISTRÁGE vb. v. amuza, desfăta, dispune, distra, înveseli, petrece, râde, veseli.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
distráge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrág; part. distrás
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink