Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: distruge (verb tranzitiv) , distrus (adjectiv)   
DISTRÚS, -Ă, distruși, -se, adj. Nimicit, dărâmat, ruinat. ♦ Fig. (Despre oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. distruge.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISTRÚS, -Ă adj. 1. Nimicit, ruinat. 2. (Fig.; despre oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic și moral. [< distruge].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISTRÚS adj. 1. devastat, nimicit, pârjolit, pustiit. (Un teritoriu ~ în urma războiului.) 2. v. nimicit. 3. nimicit, potopit, prăpădit, zdrobit, (înv. și pop.) risipit, (pop.) zdrumicat, (înv.) stropșit. (Dușmanul zăcea ~.) 4. v. nimicit. 5. (fig.) ruinat. (Cu sănătatea ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DISTRÚGE, distrúg, vb. III. Tranz. A face să nu mai existe (stricând, spărgând, dărâmând etc.); a nimici, a ruina. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să-și piardă sau a-și pierde întreaga avere, întreaga sănătate, întreaga liniște sufletească etc. [Perf. s. distruséi, part. distrus] – Din it. distruggere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DISTRÚGE distrúg tranz. 1) A face să se distrugă. 2) (persoane, animale, plante, localități etc.) A face să nu mai existe; a șterge de pe fața pământului; a nimici; a prăpădi. /<it. distruggere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DISTRÚGE mă distrúg intranz. 1) (despre construcții) A se preface în ruine; a se dărâma; a se ruina. 2) fig. (despre persoane) A deveni sărac; a-și pierde întreaga avere; a sărăci; a se ruina. 3) A-și pierde sănătatea. /<it. distruggere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISTRÚGE vb. III. tr. A face să nu mai existe; a nimici. [P.i. distrúg, perf.s. -usei, part. -us. / < it. distrugere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISTRÚGE vb. tr. a face să nu mai existe; a nimici. (< it. distruggere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISTRÚGE vb. 1. a devasta, a nimici, a pârjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfârși, a strica. (Dușmanii au ~ tot ce le-a ieșit în cale.) 2. a desființa, a lichida, a nimici, a prăpădi, (fig.) a topi. (I-a ~ pe toți.) 3. v. masacra. 4. v. nimici. 5. a nimici, a rade, a zdrobi, (înv. și reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a șterge. (A ~ cetatea.) 6. a (se) nenoroci, a (se) prăpădi, (înv. și reg.) a (se) ticăloși, (fig.) a (se) ruina. (Băutura l-a ~.) 7. v. vătăma. 8. v. mistui. 9. a (se) nimici, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 10. a nimici, (fig.) a sfărâma, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.) 11. a (se) mânca, a (se) roade. (Moliile au ~ haina.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A distruge ≠ a edifica, a zidi, a făuri
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
distrúge (distrúg, distrús), vb. – A face să nu mai existe; a nimici, a ruina. It. distruggere.Der. distructiv, adj.; distrucți(un)e, s. f.; distrugător, adj.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
distrúge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrúg, 1 pl. distrúgem; part. distrús
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)