Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: divaga (verb) , divagare (substantiv feminin)   
DIVAGÁRE, divagări, s. f. Faptul de a divaga; divagație; digresiune. – V. divaga.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIVAGÁRE s.f. 1. Faptul de a divaga; digresiune, divagație. 2. Schimbarea direcției unui curs de apă când ajunge în regiunile joase cu pantă mică. [< divaga].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIVAGÁRE s. f. 1. faptul de a divaga; divagație. 2. schimbare a direcției unui curs de apă când ajunge în regiunile joase, cu pantă mică. (< divaga)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIVAGÁRE s. v. digresiune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
divagáre s. f., g.-d. art. divagării; pl. divagări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIVAGÁ, divaghez, vb. I. Intranz. A se abate de la subiectul în discuție; p. ext. a vorbi aiurea, a bate câmpii. – Din fr. divaguer, lat. divagari.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DIVAGÁ ~ghéz intranz. 1) A face o divagație; a se abate de la tema luată în discuție. 2) A vorbi aiurea; a bate câmpii. /<fr. divaguer, lat. divagari
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DIVAGÁ vb. I. intr. A se îndepărta de la o temă; (p. ext.) a rătăci, a vorbi aiurea. [< fr. divaguer, cf. lat. divagari].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIVAGÁ vb. intr. 1. a se îndepărta de la subiect; (p. ext.) a vorbi aiurea, fără sens. 2. (despre un curs de apă) a ieși din albie. (< fr. divaguer, lat. divagari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIVAGA vb. v. abate.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
divagá vb., ind. prez. 1 sg. divaghéz, 3 sg. și pl. divagheáză; conj. prez. 3 sg. și pl. divaghéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIVAGÁRE (‹ divaga) s. f. 1. Faptul de a divaga; divagație. 2. Pensulare a cursurilor râurilor în câmpiile de subsidență, ca urmare a pantei reduse, a scufundării lente a terenului și a aluvionării puternice, din care rezultă meandre, belciuge, brațe părăsite, ostroave, renii, zone mlăștinoase etc.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)