DIVIZIBILITÁTE s. f. Însușirea de a putea fi divizat. ♦ Spec. Proprietatea a două numere întregi, a două polinoame etc. de a se împărți exact (fără rest) între ele. – Din fr. divisibilité.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIVIZIBILITÁTE f. 1) Caracter divizibil. 2) mat. Proprietate a două numere de a se împărți exact (fără rest) între ele. [Art. divizibilitatea; G.-D. divizibilității] /<fr. divizibilité
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DIVIZIBILITÁTE s.f. Calitatea de a fi divizibil; (spec.) calitate a unui număr de a se putea împărți exact cu un alt număr. [Cf. fr. divisibilité].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIVIZIBILITÁTE s. f. calitatea de a fi divizibil. ◊ (mat.) proprietate a două numere întregi (sau polinoame) de a se împărți exact între ele. (< fr. divisibilité)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Divizibilitate ≠ indivizibilitate
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
divizibilitáte s. f., g.-d. art. divizibilității
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIVIZIBILITÁTE (‹ fr.) s. f. Calitatea de a putea împărți, de a fi divizibil. ♦ (MAT.) Proprietate a două numere întregi, a două polinoame etc. de a se împărți exact între ele (fără rest). ◊ Divizibilitatea obligațiilor = principiu de drept civil potrivit căruia drepturile de creanță și obligațiile corelative lor se divid de plin drept între creditori si/sau între debitori, atunci când aparțin / incumbă mai multor persoane sau când sunt dobândite în comun printr-o transmisiune cu titlu universal. Inconvenientele acestui principiu pot fi înlăturate de părți prin stipularea solidarității sau a indivizibilității.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink