Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: divorța (verb tranzitiv) , divorțat (adjectiv)   
DIVORȚÁT, -Ă, divorțați, -te, adj. Care a fost căsătorit și s-a despărțit legal de soție (sau de soț). – V. divorța.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIVORȚÁT adj. (JUR.) despărțit, (înv.) împărțit. (Soți ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Divorțat ≠ căsătorit
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
DIVORȚÁ, divorțez, vb. I. Intranz. (Despre soți) A se despărți prin divorț. ♦ Tranz. A determina pe cineva să se despartă prin divorț. – Din fr. divorcer (după divorț).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DIVORȚÁ ~éz 1. intranz. (despre soți) A rupe relațiile de căsătorie prin divorț; a desface căsătoria în mod legal; a se despărți. 2. tranz. 1) A determina la divorț. 2) A despărți printr-un proces civil de divorț. /<fr. divorcer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DIVORȚÁ vb. I. intr. (Despre soți) A se despărți, a rupe căsătoria prin divorț. [Cf. fr. divorcer, it. divorzare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIVORȚÁ vb. intr. (despre soți) a rupe căsătoria prin divorț. (după fr. divorcer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIVORȚÁ vb. (JUR.) a (se) despărți, a (se) separa, (înv.) a (se) împărți. (Soții au ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A divorța ≠ a (se) căsători
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
divorțá vb., ind. prez. 1 sg. divorțéz, 3 sg. și pl. divorțeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)