DIVÓRȚ, divorțuri, s. n. 1. Desfacere pe cale legală a unei căsătorii. ◊ Loc. vb. A da divorț = a intenta acțiune de divorț; a divorța. 2. Fig. Nepotrivire, dezacord între două lucruri, acțiuni, idei etc. – Din fr. divorce, lat. divortium.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIVÓRȚ s.n. 1. Desfacere a unei căsătorii pe cale legală. 2. (Fig.) Ruptură, separare. [Var. divors s.n. / < lat. divortium, cf. it. divorzio, fr. divorce].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIVÓRȚ s. n. 1. desfacere a unei căsătorii pe cale legală. 2. (fig.) dezacord, nepotrivire; ruptură. (< fr. divorce, lat. divortium)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIVÓRȚ s. (JUR.) despărțire, separare, separație, (pop.) despărțenie. (~ între soți.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Divorț ≠ căsătorie, recăsătorie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
divórț s. n., pl. divórțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIVÓRȚ ~uri n. Desfacere legală a unei căsătorii. /<fr. divorce, lat. divortium
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink