Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: dizolva (verb tranzitiv) , dizolvare (substantiv feminin)   
DIZOLVÁRE, dizolvări, s. f. Acțiunea de a (se) dizolva și rezultatul ei. – V. dizolva.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIZOLVÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dizolva și rezultatul ei; disoluție. ♦ (Jur.) Încetare a existenței unei organizații ca persoană juridică. [< dizolva].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIZOLVÁRE s. 1. solvire, topire, topit. (~ zahărului în apă.) 2. v. solvatare. 3. desființare. (~ unei organizații.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dizolváre s. f., g.-d. art. dizolvării; pl. dizolvări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIZOLVÁ, dizólv, vb. I. Tranz. 1. A face ca o substanță solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanță (lichidă), spre a forma împreună o soluție. ◊ Refl. Zahărul se dizolvă în apă. 2. A desființa ca persoană juridică o organizație, o asociație, o societate, o adunare etc. – Din lat. dissolvere. Cf. it. dissolvere.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DIZOLVÁ dizólv tranz. 1) A face să se dizolve. 2) A face să înceteze existența; a desființa. /<lat. dissolvere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DIZOLVÁ se dizólvă intranz. (despre substanțe) A se dispersa într-o substanță lichidă, formându-se o soluție omogenă. /<lat. dissolvere
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DIZOLVÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre un corp, o substanță) A (se) amesteca, topi într-un lichid sau într-un gaz, obținând(u-se) o soluție omogenă, a (se) dispersa într-un lichid sau într-un gaz. 2. (Despre o societate, o adunare etc.) A (se) desființa, a-și înceta activitatea. [P.i. dizólv. / < lat., it. dissolvere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIZOLVÁ vb. I. tr., refl. 1. (despre un corp, o substanță) a (se) dispersa într-un lichid, într-un gaz, obținând(u-se) o soluție omogenă. 2. (despre o societate, o adunare etc.) a (se) desființa, a-și înceta activitatea. II. refl. (fig.) a înceta să mai existe; a dispărea. (< lat., it. dissolvere)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIZOLVÁ vb. 1. a solvi, a topi. (A ~ zahărul în apă.) 2. a desființa. (A ~ o organizație.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DIZOLVÁ vb. v. dispărea, pieri.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dizolvá vb., ind. prez. 1 sg. dizólv, 3 sg. și pl. dizólvă; conj. prez. 3 sg. și pl. dizólve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)