Dex dizolvat

DIZOLVÁT, -Ă, dizolvați, -te, adj., s. m. 1. Adj. (Despre substanțe) Care se află dispersat în altă substanță, cu care formează o soluție. 2. S. m. Substanță care se dizolvă în masa altei substanțe; solvat. – V. dizolva.

DIZOLVÁT s.n. Substanță care se dizolvă; solvat. [< dizolva].

DIZOLVÁT, -Ă adj., s. m. (substanță) care se dizolvă; solvat. (< dizolva)

DIZOLVÁT adj., s. 1. adj. topit. (Zahăr ~.) 2. s., adj. v. solvat.

dizolvát adj. m., s. m., pl. dizolváți; f. sg. dizolvátă, pl. dizolváte

DIZOLVÁ, dizólv, vb. I. Tranz. 1. A face ca o substanță solidă, lichidă sau gazoasă să se disperseze în altă substanță (lichidă), spre a forma împreună o soluție. ◊ Refl. Zahărul se dizolvă în apă. 2. A desființa ca persoană juridică o organizație, o asociație, o societate, o adunare etc. – Din lat. dissolvere. Cf. it. dissolvere.

A DIZOLVÁ dizólv tranz. 1) A face să se dizolve. 2) A face să înceteze existența; a desființa. /<lat. dissolvere

A SE DIZOLVÁ se dizólvă intranz. (despre substanțe) A se dispersa într-o substanță lichidă, formându-se o soluție omogenă. /<lat. dissolvere

DIZOLVÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre un corp, o substanță) A (se) amesteca, topi într-un lichid sau într-un gaz, obținând(u-se) o soluție omogenă, a (se) dispersa într-un lichid sau într-un gaz. 2. (Despre o societate, o adunare etc.) A (se) desființa, a-și înceta activitatea. [P.i. dizólv. / < lat., it. dissolvere].

DIZOLVÁ vb. I. tr., refl. 1. (despre un corp, o substanță) a (se) dispersa într-un lichid, într-un gaz, obținând(u-se) o soluție omogenă. 2. (despre o societate, o adunare etc.) a (se) desființa, a-și înceta activitatea. II. refl. (fig.) a înceta să mai existe; a dispărea. (< lat., it. dissolvere)

DIZOLVÁ vb. 1. a solvi, a topi. (A ~ zahărul în apă.) 2. a desființa. (A ~ o organizație.)

DIZOLVÁ vb. v. dispărea, pieri.

dizolvá vb., ind. prez. 1 sg. dizólv, 3 sg. și pl. dizólvă; conj. prez. 3 sg. și pl. dizólve