DOBITOCÉSC, -EÁSCĂ, dobitocești, adj. 1. Care aparține dobitoacelor, privitor la dobitoace. 2. De dobitoc (2), specific unui dobitoc. – Dobitoc + suf. -esc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOBITOCÉSC adj. v. prostesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dobitocésc adj. m., f. dobitoceáscă; pl. m. și f. dobitocéști
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DOBITOCÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru dobitoace; de dobitoc. 2) fig. (despre persoane) Care este lipsit de inteligență. /dobitoc + suf. ~esc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink