DOBẤNDĂ, dobânzi, s. f. 1. Sumă de bani care se plătește (de obicei în procente) pentru un împrumut bănesc. ◊ Expr. A plăti (cuiva) cu dobândă = a se răzbuna cu prisosință și violență (pe cineva) pentru o pagubă sau o suferință. 2. Câștig, folos, profit. Mai bine cu un om vrednic la pagubă decât cu un mișel la dobândă. ♦ Cantitate dintr-un produs oferită (cumpărătorului) în plus. 3. (Înv.) Pradă de război. – Din dobândi (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOBÂNDĂ s. v. camătă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DOBÂNDĂ s. v. avantaj, beneficiu, câștig, folos, jaf, jefuire, jefuit, pradă, prădare, prădat, prădăciune, profit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dobândă ≠ pagubă, pierdere
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dobândă s. f., g.-d. art. dobânzii; pl. dobânzi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DOBÂNDĂ ~zi f. 1) Câștig căpătat din banii dați cu împrumut. 2) fam. Câștig pe care îl are cineva din ceva. /v. a dobândi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink