DOCÍL, -Ă, docili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se supune la orice cu ușurință, fără să protesteze; supus, ascultător. – Din fr. docile, lat. docilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOCÍL, -Ă adj. Supus, ascultător, blând. [Cf. fr. docile, lat. docilis].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DOCÍL, -Ă adj. (și adv.) supus, ascultător, obedient; maleabil. (< fr. docile, lat. docilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DOCÍL adj. v. ascultător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Docil ≠ indocil, îndărătnic, încăpățânat, nedocil, nesupus
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
docíl adj. m., pl. docíli; f. sg. docílă, pl. docíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DOCÍL ~ă (~i, ~e) Care ascultă de cineva cu ușurință; ascultător. /<fr. docile, lat. docilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink