DODECAÉDRU, dodecaedre, s. n. Poliedru cu douăsprezece fețe. ◊ Cristal care are aspectul unui astfel de poliedru. – Din fr. dodécaèdre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DODECAÉDRU s.n. Poliedru cu douăsprezece fețe. ♦ Cristal care are douăsprezece fețe. [< fr. dodécaèdre, cf. gr. dodeka – douăsprezece, hedra – bază].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DODECAÉDRU s. n. 1. poliedru cu douăsprezece fețe. 2. formă cristalină aparținând sistemului cubic. (< fr. dodécaèdre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dodecaédru s. n. (sil. -e-dru), art. dodecaédrul; pl. dodecaédre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DODECAÉDRU ~e n. 1) Poliedru cu douăsprezece fețe. 2) Cristal cu aspectul unui astfel de poliedru. [Sil. -ca-e-] /<fr. dodécedre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink