Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DOGORÂT, -Ă adj. v. dogorit.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOGORÎ́ vb. IV v. dogori.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOGORÎ́, vb. IV. v. dogori.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
dogorî (-resc, -ít), vb. – A încălzi, a prăji, a pîrjoli. – Mr. dugurescu, dugurire. Sl. gorĕti „a arde”, cu pref. exhaustiv do- (Miklosich, Lexicon, 138; Cihac, II, 97; Pascu, Suf., 52; Conev 99), cf. bg. dogorĭam, dogorĭavam, sb. dogoreti „a arde complet”. Conjugarea oscilează între formele dogori și dogorî. – Der. dogor, s. n. (foc, centru de căldură), deverbal; dogoare, s. f. (ardoare, usturime, arsură); dogoreală, s. f. (arsură); dogorită, s. f. (bășică produsă de o arsură); dogoritor, adj. (fierbinte, arzător).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink