Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DOINÍRE, doiniri, s. f. Faptul de a doini; (concr.) doină. – V. doini.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOINÍRE s. doinit, (pop.) trăgănare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
doiníre s. f. (sil. doi-), g.-d. art. doinírii; pl. doiníri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DOINÍ, doinesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A cânta doine (din gură, din fluier, din frunză etc.). – Din doină.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DOINÍ ~ésc 1. tranz. (doine) A interpreta din gură, din fluier sau din frunză. 2. intranz. A cânta o doină. /Din doină
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DOINÍ vb. (pop.) a trăgăna, (Transilv. și Maram.) a hori. (~ foarte frumos.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
doiní vb. (sil. doi-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. doinésc, imperf. 3 sg. doineá; conj. prez. 3 sg. și pl. doineáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink