DOJENITÓR, -OÁRE, dojenitori, -oare, adj. Care dojenește; care exprimă un reproș, o imputare, o nemulțumire. – Dojeni + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOJENITÓR adj. v. mustrător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dojenitór adj. m., pl. dojenitóri; f. sg. și pl. dojenitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DOJENITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dojenește; care exprimă o dojană; mustrător. Ton ~. Privire ~oare. /a dojeni + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink