DOLMÁN, dolmane, s. n. Haină ofițerească scurtă, îmblănită și împodobită cu brandenburguri. ♦ Haină bărbătească groasă, căptușită cu blană. – Din fr. dolman, germ. Dolman.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOLMÁN s.n. Haină groasă și scurtă (împodobită cu brandenburguri) purtată mai ales de militari. [Cf. fr. dolman, germ. Dolman].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DOLMÁN s. n. haină groasă și scurtă, îmblănită și împodobită cu brandenburguri, purtată de ofițeri. ◊ haină bărbătească căptușită cu blană. (< fr. dolman, germ. Dolman)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dolmán s. n., pl. dolmáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DOLMÁN ~e n. 1) Haină militară scurtă, îmblănită și împodobită cu brandenburguri, purtată de ofițeri. 2) Haină bărbătească căptușită cu blană. /<fr. dolman, germ. Dolman
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink