Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DOMESTICÍRE, domesticiri, s. f. Acțiunea de a (se) domestici și rezultatul ei; îmblânzire. – V. domestici.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOMESTICÍRE s.f. Acțiunea de a (se) domestici și rezultatul ei; îmblânzire. [< domestici].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DOMESTICÍRE s. îmblânzire, (înv.) dumesnicire. (~ unui animal sălbatic.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
domesticíre s. f., g.-d. art. domesticírii; pl. domesticíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DOMESTICÍ, domesticesc, vb. IV. Tranz. A obișnui un animal sălbatic să trăiască alături de oameni (spre a le aduce anumite foloase); a îmblânzi. ◊ Refl. Cerbul s-a domesticit. ♦ Tranz. și refl. Fig. A face să devină sau a deveni mai potolit, mai sociabil. – Din domestic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DOMESTICÍ ~ésc tranz. 1) (animale sălbatice) A face domestic; a îmblânzi. 2) A face să se domesticească. /Din domestic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DOMESTICÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre animale) A deveni domestic. 2) fig. (despre persoane) A deveni mai liniștit sau mai sociabil. /Din domestic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DOMESTICÍ vb. IV. tr., refl. A (se) face domestic; a (se) îmblânzi. [Cf. fr. domestiquer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DOMESTICÍ vb. tr., refl. a (se) face domestic; a (se) îmblânzi. (< fr. domestiquer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DOMESTICÍ vb. a îmblânzi, (înv.) a dumesnici, a supune. (A ~ un animal sălbatic.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A domestici ≠ a sălbătici
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
domesticí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domesticésc, imperf. 3 sg. domesticeá; conj. prez. 3 sg. și pl. domesticeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink