DOMICÍLIU, domicilii, s. n. Casa sau locul unde locuiește cineva în mod statornic; locuință. – Din lat. domicilium, fr. domicile.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOMICÍLIU s.n. Loc, casă unde locuiește în mod stabil cineva. [Pron. -liu, pl. -ii. / cf. fr. domicile, lat. domicilium].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DOMICÍLIU s. n. 1. loc, casă unde cineva locuiește în mod stabil. 2. (astrol.) tron1(3) nocturn al unei planete. (< lat. domicilium, fr. domicile)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DOMICÍLIU s. v. locuință.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
domicíliu s. n. [-liu pron. -liu], art. domicíliul; pl. domicílii, art. domicíliile (sil. li-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DOMICÍLIU ~i n. Loc în care locuiește cineva în permanență și în mod legal. [Sil. -ci-liu] /<lat. domicilium, fr. domicile
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink