DOMINÁNȚĂ, dominanțe, s. f. Însușirea de a fi dominant; preponderență. – Din fr. dominance.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOMINÁNȚĂ s.f. Caracterul a ceea ce este dominant; preponderență. ♦ (Biol.) Stare prezentată de un caracter sau de o genă dominantă. [< fr. dominance].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DOMINÁNȚĂ s. f. 1. caracter, element dominant într-un ansamblu; preponderență. 2. (biol.) capacitate a unei gene de a se manifesta fenotipic. (< fr. dominance)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dominánță s. f., pl. dominánțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink