DOMINICÁN1, -Ă, dominicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr sau călugăriță dintr-un ordin catolic întemeiat în Franța la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care aparține dominicanilor1 (1), privitor la dominicani1. – Din fr. dominicain.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOMINICÁN2, -Ă, dominicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Dominicane sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține dominicanilor2 (1), privitor la dominicani2. – Din fr. dominicain.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOMINICÁN, -Ă s.m. și f. Călugăr dintr-un ordin monahal catolic înființat la sfârșitul sec. XIII. // adj. Referitor la acest ordin. [< fr. dominicain, cf. Dominic de Guzman – predicator castilian].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DOMINICÁN, -Ă I. s. m. f. călugăr(iță) dintr-un ordin monahal catolic înființat la sfârșitul sec. XIII. II. adj. referitor la acest ordin. (< fr. dominicain)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dominicán (călugăr, locuitor) s. m., adj. m., pl. dominicáni; f. sg. dominicánă, g.-d. art. dominicánei, pl. dominicáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink