DOMNIȘOÁRĂ, domnișoare, s. f. Termen de politețe pentru o fată (sau o femeie nemăritată); duduie. ◊ Domnișoară de onoare = a) fată tânără care însoțește mireasa la cununie; b) fată (din aristocrație) aflată în serviciul unei prințese, al unei regine etc. ♦ (Fam.) Fiică. – Doamnă + suf. -ișoară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DOMNIȘOÁRĂ s. duduie, (Mold. și Bucov.) duducă, (înv.) demoazelă, madmoazelă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DOMNIȘOÁRĂ s. v. sticlete.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
domnișoáră s. f., g.-d. art. domnișoárei; pl. domnișoáre; abr. sg. art. dra, g.-d. sg. art. drei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DOMNIȘOÁRĂ ~e f. 1) (folosit și ca termen de adresare) Persoană de s*x feminin până la căsătorie; fată; duduie. ◊ ~ de onoare prietenă a miresei care are anumite obligații în cadrul ceremoniei nunții. 2) înv. Tânără care făcea parte din păturile privilegiate. [Sil. -șoară] /doamnă + suf. ~ișoară
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink