DORIÁN, -Ă, dorieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație stabilită în antichitate în Pelopones, în Grecia insulară și pe coastele Asiei Mici; (și la sg.) persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține dorienilor (1), privitor la dorieni; doric. [Pr.: -ri-an] – Din fr. dorien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DORIÁN, -Ă adj. propriu dorienilor, populație din Doriada (Grecia). ◊ (s. n.) dialect al limbii grecești vechi. (< fr. dorien)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dorián s. m., adj. m. (sil. -ri-an), pl. doriéni (sil. -ri-eni); f. sg. doriánă, g.-d. art. doriénei, pl. doriéne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink