DORITÓR, -OÁRE, doritori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care dorește să facă, să obțină ceva; dornic de ceva. 2. S. f. Plantă erbacee târâtoare cu flori mici, albastre sau liliachii (Veronica hederifolia). – Dori + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DORITÓR adj., s. 1. adj., s. v. amator. 2. adj. dornic, nerăbdător. (~ să plece.) 3. v. avid.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
doritór adj. m., s. m., pl. doritóri; f. sg. și pl. doritoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DORITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dorește; care manifestă o dorință. /a dori + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink