DRAMÁTIC, -Ă, dramatici, -ce, adj. 1. Care ține de dramă sau de teatru, privitor la dramă sau la teatru. ◊ Artă dramatică = ansamblu de principii privitoare la interpretarea și la punerea în scenă a unui spectacol, a unei piese. Artist dramatic = actor. Genul dramatic = gen literar care cuprinde opere scrise pentru a fi reprezentate pe scenă. ♦ (Despre vocea cântăreților) Care are o sonoritate amplă, intensă, capabilă să exprime situații zbuciumate, de tensiune. 2. Fig. (Despre întâmplări, împrejurări, situații, momente etc.) Bogat în contraste și în conflicte; zguduitor, impresionant. ◊ (Substantivat, n.) Dramaticul unei situații. – Din fr. dramatique, lat. dramaticus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DRAMÁTIC, -Ă adj. 1. Care ține de dramă sau de teatru. ◊ Gen dramatic = gen literar care cuprinde operele în care ideile și sentimentele, ducând la desfășurarea unui conflict între personaje, sunt prezentate dinamic pe scenă; cronică dramatică = prezentare (analitică) a unei reprezentații teatrale; artă dramatică = arta și teoria punerii în scenă și interpretării operelor dramatice. ♦ (Despre voci) Care se caracterizează printr-o sonoritate colorată și plină de gravitate, dar având o mobilitate limitată. 2. (Fig.) Bogat în contraste, în conflicte; care se desfășoară dinamic în fața noastră; zguduitor, emoționant. [Cf. fr. dramatique, it. dramatico, lat. dramaticus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DRAMÁTIC, -Ă adj. 1. referitor la dramă, la teatru. ♦ gen ~ = gen literar care cuprinde opere scrise în dialog, în care ideile și sentimentele, ducând la desfășurarea unui conflict între personaje, sunt prezentate dinamic pe scenă; cronică ~ă = prezentare (analitică) a unei reprezentații teatrale; artă ~ă = arta și teoria punerii în scenă și interpretării operelor dramatice; dramă (2). ♦ (despre voci) care se caracterizează printr-o sonoritate colorată și plină de gravitate, dar având o mobilitate limitată. 2. (fig.; despre întâmplări, situații etc.) bogat în contraste, în conflicte; zguduitor, impresionat. (< fr. dramatique, lat. dramaticus, gr. dramatikos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DRAMÁTIC adj. v. impresionant, zguduitor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dramátic adj. m., pl. dramátici; f. sg. dramátică, pl. dramátice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DRAMÁTIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de dramă; propriu dramei. Operă ~că. Conflict ~. 2) (despre circumstanțe, situații etc.) Care vădește dramatism; cu manifestări de dramatism; zguduitor. Culminație ~că. /<fr. dramatique, lat. dramaticus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DRAMÁTIC2 n. Caracter plin de dramatism al unei situații. /<fr. dramatique, lat. dramaticus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink