DREGĂTORÍE, dregătorii, s. f. Demnitatea, funcția de dregător. [Var.: (înv. și reg.) diregătoríe s. f.] – Dregător + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DREGĂTORÍE s. v. demnitate, poziție, rang, treaptă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dregătoríe s. f., art. dregătoría, g.-d. art. dregătoríei; pl. dregătoríi, art. dregătoríile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DREGĂTORÍE ~i f. Funcție de dregă-tor; rang înalt. [Art. dregătoria; G.-D. dregătoriei; Sil. -ri-e] /dregător + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink