DROBUȘOR1, drobușori, s. m. Diminutiv al lui drob1 (1). – Drob1 + suf. -ușor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DROBUȘÓR2, drobușori, s. m. Plantă erbacee cu frunze albăstrui și cu flori galbene, ale cărei frunze fermentate dau o culoare albastră, folosită la vopsit (Isatis tinctoria). – Drob2 + suf. -ușor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DROBUȘÓR, drobușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui drob (I 1). 2. Plantă erbacee cu flori galbene, ale cărei frunze fermentate dau o culoare albastră, folosită la vopsit (Isatis tinctoria).
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
DROBUȘÓR s. (BOT.; Isatis tinctoria) drob, (reg.) boiengioaie, cardama, drobișor, laba-mâței.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DROBUȘÓR s. v. drob, drobiță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
drobușór (bulgăre de sare, plantă) s. m., pl. drobușóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink