DROJDIÚȚĂ, drojdiuțe, s. f. Drojdioară. [Pr.: -di-u-] – Drojdie + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
drojdiúță s. f. (sil. -di-u-), g.-d. art. drojdiúței; pl. drojdiúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink