DRÂNGĂLĂU, drângălăi, s. m. (Rar) Om care își pierde vremea degeaba; pierde-vară. [Var.: drăngălău s. m.] – Et. nec. Cf. drâng.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
drângălău s. m., art. drângălăul; pl. drângălăi, art. drângălăii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink