DUCÁT, (1) ducate, s. n., (2) ducați, s. m. 1. S. n. Provincie, teritoriu, stat de sub stăpânirea unui duce2 sau unei ducese. 2. S. m. Monedă de aur sau de argint (la origine italiană) care a circulat în mai multe țări din Europa, printre care și în țările românești. – Din it. ducato.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DUCÁT s.n. Ținut care se găsește sub stăpânirea unui duce. // s.m. Veche monedă italiană de aur sau de argint, răspândită și în alte țări din Europa. [Pl. (s.m.) -ați. / < it. ducato, lat.t. ducatus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DUCÁT I. s. n. ținut, stat condus de un duce sau de o ducesă. II. s. m. monedă italiană de argint sau de aur, în evul mediu și în alte țări din Europa. (< it. ducato)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ducát (monedă) s. m., pl. ducáți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ducát (provincie) s. n., pl. ducáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DUCÁT1 ~ți m. înv. Monedă de aur sau de argint cu circulație în unele țări vest-europene. /<it. ducato
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DUCÁT2 ~e n. Teritoriu, provincie sau stat guvernat de un duce. /<it. ducato
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink