DUCÉSĂ, ducese, s. f. Soția unui duce2; femeie care stăpânește un ducat. – Duce + suf. -esă (după fr. duchesse). Cf. it. duchessa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DUCÉSĂ s.f. Soția unui duce. [Cf. it. duchessa, fr. duchesse].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DUCÉSĂ s. f. soția unui duce; femeie care stăpânește un ducat (I). (după fr. duchesse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ducésă s. f., g.-d. art. ducései; pl. ducése
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DUCÉSĂ ~e f. 1) Femeie care purta titlul nobiliar de duce. 2) Soție a ducelui. /<fr. duchesse
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink