DÚDĂ, dude, s. f. Fructul dudului; agudă. – Dud + suf. -ă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DÚDĂ s. (BOT.) (înv. și reg.) mură, (reg.) pomiță, (Mold.) agudă, (Transilv.) fragă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DÚDĂ s. v. burlan.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dúdă (-de), s. f. – (Olt., Trans.) Canal, fistulă. Sb., mag. duda (Candrea; Scriban). – Der. dudoi, s. m. (Trans., corn făcut din coajă de cireș); dudulean, s. m. (Trans., știulete de porumb; Olt., tulpină de ceapă); duduloi, s. n. (Olt., canal; tulpină de ceapă).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
dúdă s. f., g.-d. art. dúdei; pl. dúde
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DÚDĂ ~e f. Fructul dudului; agudă. /dud + suf. ~ă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
agúdă f., pl. e (vsl. agoda și ĭagoda, bg. rus. ĭágoda. Bern. 1,25). Est. Dudă. – În Ban. Olt. ĭágodă (după sîrb.).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink