DUDẮU, dudaie, s. n. (Bot.; pop.) Cucută; p. ext. (cu sens colectiv) buruieni, bălării. – Cf. magh. dudva.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DUDĂU s. v. bălărie, buruiană, cucută.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dudău s. n., art. dudăul; pl. dudáie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DUDẮU ~áie n. pop. 1) Loc năpădit de buruieni (mari); bălărie. 2) Plantă erbacee înaltă cu tulpina e****ă din familia umbeliferilor, cu rădăcina și fructele otrăvitoare, folosită în scopuri medicinale; cucută. [Sil. du-dău] /cf. ung. dudva
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink